Codul Fiscal

(1) Prin excepție de la dispozițiile art. 416^3, raportul de primire prevăzut la art. 416^1 alin. (1) constituie dovada faptului că produsele accizabile au fost livrate destinatarului certificat.

(2) Prin excepție de la alin. (1), în absența unui raport de primire din alte motive decât cele menționate la art. 416^3, se poate furniza o dovadă alternativă a livrării produselor accizabile printr-o viză a autorității competente din România, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să ateste că produsele accizabile expediate au ajuns la destinație. Raportul de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile menționat la art. 416^3 alin. (1) constituie o dovadă corespunzătoare în sensul alin. (1).

(3) În cazul în care viza autorității competente din România a fost acceptată de autoritățile competente ale statului membru de expediție, aceasta este considerată a constitui o dovadă suficientă a faptului că destinatarul certificat a îndeplinit toate formalitățile necesare și că a efectuat toate plățile accizelor datorate în România.

(4) Modalitățile de confirmare a dovezilor alternative a livrărilor de produse accizabile sunt prevăzute prin ordin al președintelui A.V.R.

(1) Vânzarea la distanță din alt stat membru în România reprezintă vânzarea produselor accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, achiziționate de către o persoană stabilită în România, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, și care nu exercită o activitate economică independentă, și expediate sau transportate către teritoriul României direct sau indirect de către un expeditor care desfășoară o activitate economică independentă sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în momentul livrării produselor accizabile. Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.

(3) Persoana plătitoare de accize în România este fie expeditorul, fie un reprezentant fiscal al acestuia stabilit în România și autorizat de autoritățile competente din România.

(4) Expeditorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(5) România și alte state membre interesate pot, în condiții stabilite de comun acord, să simplifice cerințele pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.

(6) Persoana nestabilită în România care efectuează o vânzare la distanță pe teritoriul României trebuie să transmită autorității competente, în nume propriu sau prin reprezentantul fiscal, o situație lunară privind achizițiile și livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situația, în condițiile stabilite prin normele metodologice.

(7) Vânzarea la distanță din România în alt stat membru reprezintă vânzarea produselor accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul României, achiziționate de către o persoană stabilită în alt stat membru, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, și care nu exercită o activitate economică independentă, și expediate ori transportate către teritoriul acelui stat membru, direct sau indirect, de către expeditorul stabilit în România ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele plătite în România se restituie, la solicitarea expeditorului, dacă expeditorul din România sau reprezentantul fiscal al acestuia a urmat procedurile stabilite la alin. (4).

(1) În situațiile prevăzute la art. 414 alin. (1) și la art. 417 alin. (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului acestora pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, ca urmare a unui caz fortuit ori de forță majoră sau ca o consecință a autorizării distrugerii mărfurilor de către autoritățile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru. În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile.

(2) În cazul pierderii parțiale din cauza naturii mărfurilor, care are loc în timpul transportului acestora pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru atunci când valoarea pierderii se încadrează în pragul comun de pierdere parțială pentru respectivele produse accizabile, prevăzute la art. 340 alin. (11^1), cu excepția cazului în care un stat membru are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă.

(3) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parțială a produselor accizabile, menționată la alin. (1), se dovedește într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală ori pierderea iremediabilă, totală sau parțială, sau de autoritățile competente din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc.

(4) În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parțială, a produselor accizabile este stabilită, garanția depusă în conformitate cu prevederile art. 414^8 alin. (1) lit. a) sau ale art. 417 alin. (4) lit. a) se eliberează, integral sau parțial, după caz, la prezentarea unor dovezi corespunzătoare.

(5) Regulile și condițiile pe baza cărora se determină pierderile menționate la alin. (1) și (2) sunt prevăzute în normele metodologice.