Codul Fiscal

(1) Vânzarea la distanță din alt stat membru în România reprezintă vânzarea produselor accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, achiziționate de către o persoană stabilită în România, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, și care nu exercită o activitate economică independentă, și expediate sau transportate către teritoriul României direct sau indirect de către un expeditor care desfășoară o activitate economică independentă sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în momentul livrării produselor accizabile. Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.

(3) Persoana plătitoare de accize în România este fie expeditorul, fie un reprezentant fiscal al acestuia stabilit în România și autorizat de autoritățile competente din România.

(4) Expeditorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(5) România și alte state membre interesate pot, în condiții stabilite de comun acord, să simplifice cerințele pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.

(6) Persoana nestabilită în România care efectuează o vânzare la distanță pe teritoriul României trebuie să transmită autorității competente, în nume propriu sau prin reprezentantul fiscal, o situație lunară privind achizițiile și livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situația, în condițiile stabilite prin normele metodologice.

(7) Vânzarea la distanță din România în alt stat membru reprezintă vânzarea produselor accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul României, achiziționate de către o persoană stabilită în alt stat membru, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, și care nu exercită o activitate economică independentă, și expediate ori transportate către teritoriul acelui stat membru, direct sau indirect, de către expeditorul stabilit în România ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele plătite în România se restituie, la solicitarea expeditorului, dacă expeditorul din România sau reprezentantul fiscal al acestuia a urmat procedurile stabilite la alin. (4).

(1) Atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (1), pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula.

(2) Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (1), pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum și nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu toate acestea, dacă statul membru pe teritoriul căruia s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data achiziționării produselor accizabile, se aplică dispozițiile alin. (1).

(3) Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu prevederile art. 414^8 alin. (1) lit. a) sau art. 417 alin. (4) lit. a) și de orice persoană care a participat la neregulă. Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeași acciză, acestea sunt obligate să plătească în solidar respectiva acciză.

(4) Autoritățile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă ori constatată neregula. Autoritățile competente din statul membru de destinație eliberează garanția depusă în temeiul art. 414^8 alin. (1) lit. a) sau al art. 417 alin. (4) lit. a).

(5) În sensul prezentului articol, neregulă reprezintă o situație apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul art. 414 alin. (1) sau al art. 417 alin. (1), care nu face obiectul art. 418, din cauza căreia o deplasare ori un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător.

(6) Orice lipsă a înregistrării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare care contravine art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (4) lit. a) sau orice nerespectare a dispozițiilor art. 415 alin. (1) se consideră a fi o neregulă. Alineatele (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.